Com Nico Serv

• XHTML
• CSS

Din culisele societatilor de asigurari

Allianz Tiriac si Omniasig incalca flagrant dreptul asiguratilor auto la despagubiri si intervine brutal in procesul de negociere dintre prestatorii de servicii si beneficiarii lucrarilor de reparatii

Prin refuzul de acceptare a cererilor de decontare directa (intre asigurator si unitatea reparatoare) formulate de asigurati prin cererea de despagubire, Allianz Tiriac si Omniasig incearca sa puna asiguratii in imposibilitatea de a alege unitatea unitatea service dorita,printr-un procedeu cat se poate de simplu,dar in dispret total fata de drepturile si interesele asiguratilor si fata de regulile economiei de piata.

Cei doi asiguratori,sub pretextul faptului ca nu au conventii de decontare directa decat cu anumite unitati reparatoare,isi "indruma" asiguratii catre service-uri agreate.In cazul in care un asigurat apuca o alta directie alegand un alt reparator,i se refuza cererea de decontare directa catre acest prestator, blocandu-se astfel tranzactia liber consimtita de catre cele doua parti, prestator si beneficiar al lucrarilor (proprietarul bunului asigurat).

Ceea ce nu se cunoaste de catre publicul larg,este faptul ca o unitate service nu poate incheia cu un asigurator o conventie de decontare directa decat daca accepta conditiile impuse de acesta in priviinta tarifului orei de manopera si al pretului practicat la piesele de schimb.

Astfel,pentru asigurator,singurul criteriu de alegere a unitatilor service cu care se incheie conventie de decontare directa, este pretul si nicidecum calitatea prestata,dotarea atelierului,calificarea oamenilor care lucreaza in service si calitatea pieselor sau materialelor folosite.

Interesele proprietarului de autovehicul sunt evident altele.Asiguratul are interesul sa se asigure ca atelierul pe care il alege are personal inalt calificat,dotare adecvata,foloseste in procesul tehnologic piese de calitate iar termenul de executie este unul rezonabil.

Cei doi asiguratori,Allianz Tiriac si Omniasig nu fac o selectie a unitatilor de reparatii dupa nivelul dotarilor,al calificarii personalului sau al confortului pe care prestatorii il ofera clientului ci dupa dependenta pe care o au afacerile proprii(vanzarea de polite de CASCO si RCA) de anumiti reparatori.Daca reparatorul face parte dintr-o retea de dealeri auto,atunci cei doi asiguratori nu-si permit sa abuzeze de pozitia lor de platitori ai serviciilor prestate catre asigurati pentru simplul motiv ca in acest caz risca sa nu mai fie agreati ca asiguratori de catre firmele de leasing sau bancile care apartin acelui grup.Gradul de dependenta al asiguratorilor fata de retelele de dealeri este extrem de mare avand in vedere ca din totalul asigurarilor generale,sectorul auto reprezinta aproximativ 75%.

In acest context,Allianz Tiriac si Omniasig au ales sa rezolve problema daunalitatii din acest sector impunand service-urilor independente nivele derizorii de pret ale pieselor de schimb si ale orei de manopera,sub constrangerea ca in cazul neacceptarii conditiilor impuse,nu se va permite asiguratilor care apeleaza la cei “neascultatori” sa solicite decontarea directa catre service a sumelor datorate cu titlul de despagubire.Spre exemplu,daca tariful orei de manopera la un anumit dealer auto este de 150 ron,unui service independent i se impune de catre Allianz Tiriac un tarif intre 47 si 50 ron/ora,pe acelasi normativ de timp indicat de producatorul autovehiculului.Tariful de 50 ron,nu poate acoperi nici macar nivelul costurilor cu personalul direct productiv in conditiile in care salariul brut al unui lucrator cu o buna pregatire tehnica este de minim 3,500 ron(aproximativ 4,500 ron/luna cheltuieli totale pentru angajator).

Una din consecintele acestui comportament este supra aglomerarea atelierelor dealerilor auto care sunt insuficiente pentru acoperirea cererii.

Daca dreptul asiguratilor de alegere a unitatilor reparatoare s-ar respecta, o parte a acestora s-ar orienta catre acele unitati independente care au dotare similara dealerilor si personal la fel de calificat.Dar asta nu se intampla intrucat reparatorii independenti care indeplinesc aceste criterii,au cheltuieli asemanatoare dealerilor si nu isi pot permite un nivel al tarifului sub 80% din tariful acestora,nefiind astfel agreati de Allianz Tiriac si Omniasig.

Din aceasta cauza,asiguratul care nu este dispus sa astepte cateva luni pentru o programare la un dealer auto,este lipsit de posibilitatea alegerii altor unitati ce pot oferi servicii similare,fiind nevoit sa se orienteaze numai catre ateliere care isi pot permite nivelul de pret impus de socitatea de asigurari.In acest fel Allianz Tiriac si Omniasig ingradesc substantial posibilitatea de alegere a clientului,acesta avand la dispozitie un numar limitat de optiuni,desi prin polita de asigurare,nu exista clauze care sa oblige asiguratul la incadrarea intr-un anumit nivel al orei de manopera,sau al pretului pieselor de schimb. Totul se bazeaza pe necunoasterea de catre asigurat a drepturilor sale sau chiar pe repulsia asiguratului de a discuta in contradictoriu cu reprezentantii casei de asigurari.

Ingenios de simplu si totodata eficient.Ingrijorator este faptul ca practici ca cele adoptate de Allianz Tiriac si Omniasig,scapa din vederea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor,Consiliului Concurentei si a Protectiei Consumatorului.Speram insa ca aceste organisme se vor autosesiza si vor interveni pentru stoparea acestui amestec brutal al societatilor de asigurari in afacerile dintre unii agenti economici si beneficiarii lor.Speram deasemenea sa se intervina in favoarea consumatorului (in cazul de fata asiguratul auto), caruia i se nesocotesc drepturile de alegere a unitatii prestatoare si caruia i se impun conditii suplimentare fata de cele convenite in contractul initial, respectiv polita de asigurare.

Cateva dintre masurile care ar putea fi luate in acest sens,sunt obligarea asiguratorilor de a descrie amanuntit in conditiile de asigurare,care este procedura de decontare a daunelor,obligarea acestora de a scrie cu litere de format mai mare aceste conditii,stabilirea prin lege a unor drepturi minime de care sa beneficieze asiguratul care a suferit o dauna.